Caietul lui Florin

Din batrani se povesteste ca intr-o regiune imaginara pe care nici legiunile romane ale lui Traian n-au vrut sa o cucereasca, iar Imperiul austro-ungar nu a dorit sa se complice si s-a oprit cu expansinea la marginea ei, la fel cum facu si Imperiul Rus ( care nu voi cu nici un pret sa-si riste productia de votca), traiesc niste oameni.

Traditiile locuitorilor acestei zone sunt binecunoscute intregii tari. Lenea/nemunca, alcoolismul, batuta ( cine n-a auzit de Batuta de la … ?!, de unde credeti ca provine numele respectivului joc popular ?! ). Unele izvoare, de mult secate, ale istoriei, spun ca oamenii de aici ar fi un fel de urmasi ai marelui han Batu-Chan, care in incursiunile pe care le-a facut prin Europa, si-ar fi instalat o vremea tabara pe-aici. Daca nenea asta Batu-Chan a fost atat de viteaz si temut, de-o intreaga Europa, cum ati vrea sa fie “urmasii” lui ? Tot batausi !

In afara de carciuma, locul lor preferat, satenii se aduna in fata Primariei si cum il prind pe primar, cum cer sa li se dea. Ce anume ? Orice, in afara de munca.

Rar gasesti vreunul care sa-ti vina la munca. “Da’ ci, oai !, mie sa-mi dea cateva sute de lei pi zi, si eu sa-l imbogatesc pi el ?”, “Nu si-o gasit el prostu’ ” Cand chiar nu mai au alta solutie, accepta si sa munceasca. Da’ nu-ti vine el sa-ti faca treaba in orice conditii. Bani, tigari ( cel putin un pachet ), nelipsitul PET de 2 l cu rachiu ( cele mai apreciate sortimente fiind: “Genocid” si “Adio mama” ) si mancare. Deviza lui de baza este: “mancarea-i fudulie, baututura-i temelie“.

Multe pot lipsi de la casa omului, dar, in nici un caz, ligheanu’ de la Digi. Cine-a pierdut vreun episod dintr-o telenovela, aproape ca este exilat din comunitate, sau, cel putin, asa se va simti multa vreme pana cand ceilalti vor uita incidentul. Mai bine lasa parloaga pamantul, pentru care taica-su’ a luat bataie ca nu vroia sa-l treaca la Colectiv, sau vitele flamande si insetate-n grajd, decat sa piarda un episod din nu stiu care telenovela.
Cand se hotarasc sa iasa din casa, sa mai trebaluiasca prin curte sau gradina lasa deschis geamul, fixeaza pe Taraf sau Etno si da sonorul televizorului la maxim. Fara Guta, Pustiu, Salam si Minune, munca parca n-are deloc spor.

Cine crede ca doar barbatii beau ca porcii, pana nu mai stiu ce-i cu ei, se inseala amarnic. Inseamna ca n-ati fost inca prin acele sate, in care femeile/vecinele nu mai stau dimineata impreuna la o cafea…vremurile acelea au apus demult, acum stau la un pahar de vorba votca. Daca le vezi cat antrenament au, te-apuci de alte sporturi.

Educatia copiilor.
Copiii trebuie sa afle de timpuriu ca viata-i grea, dar trebuie sa te bucuri din plin de ea. Inainte de-a incepe clasa I-a, copilul invata de-acasa ca taica-su’ e betiv si masa-i curva ( asa se alinta parintii intre ei ), ca bataia intre parinti e un lucru normal la orice casa, ca nu-i bine sa mergi la biserica, pentru ca popa-i gras si cere multi bani la nunti si inmormantari.
Un rol important in educatia copiilor il are si, nelipsita, discoteca din sat, la care e musai sa mearga oricine a implinit 12 ani, maxim 13. Cine n-a inceput sa consume bauturi alcoolice pana la acea varsta ( ceea ce e destul de greu, date fiind conditiile de-acasa ! ) isi va incepe viata bahica inca din prima seara la discoteca. Si ce bine merge o tigara la un pahar cu rachiu ! Tot la discoteca va afla foarte curand ca nu-i bine sa plece de-acasa fara cutit sau, macar, un leat rupt dintr-un gard.

De-a mama si de-a tata.

Unul din jocurile preferate in comunitate este cele numit “de-a mama si de-a tata“. Aplicand principiul “viata-i scurta, dar placerea trebuie sa fie cat mai lunga“, fetele devin femei la o varsta cat mai frageda, 13-14 ani, iar mame tot atat de timpuriu. Cele mai cool nasteri sunt cele din latrina. “Nu stiu cum se facu, ma durea burta, m-am scremut putin si uitati ce-a iesit din mine. Gramada aia de carne care zbiara. Da, aia din rahat“. Luati la intrebari de autoritati, toti, dar absolut toti, parintii ( deveniti de-acum bunici ) tinerei mame, vor declara ca ei habar n-aveau ca fiica lor era insarcinata.

Mai avem de istorisit si alte obiceiuri ale acestei comunitati, dar ni s-a terminat cerneala si ne-apuca si-o mare scarba.

 Ion Creanga.

Cine a avut rabdarea sa urmareasca cele 4 minunte de reportaj, sunt convins ca, a fost cuprins de-un sentiment de mila si compasiune pentru semenii sai.
Acelasi sentiment l-am avut si eu...la inceput si, intr-un fel, inca-l mai am pentru unii oamenii prezentati in reportaj, dar, in general vorbind, nu pot accepta ideea ca "the new taran roman" asteapta masina cu paine, ca altfel n-are ce manca. Nu stiu cum o fi prin alte regiuni ale tarii, dar, taranul, langa care-am crescut si eu, nu intra-n iarna fara a avea cele necesare traiului de zi cu zi, pentru el si animalele sale: faina si malai in pod, butoaiele cu varza si muraturi, branza-n butoi, cartofii in beci, vinul in damigene, zarazavatul la sare, fanul in stadola, stiva cu lemne taiate,cat pentru doua ierni, in magazie, etc. Taranul meu nu e prins pe picior gresit, pe el nu-l surprinde iarna si el nu asteapta ajutor de la autoritati decat in caz de boala sau ceva de genul acesta. El nu se duce la magazinul de la comuna decat pentru articole pe care el, in principiu, nu si le produce singur, gen: orez, "sopon", detergenti...Nu se duce la magazin pentru paine si, in cazul in care nu gaseste, vine acasa la ai lui si incep a boci cu totii, "vai!, dar ce mancam noi azi !"
O fi globalizare, mondializare, modernizare sau ce-o mai fi, cumparam noi cam totul de la hipermarketuri, dar, cel putin in RO, pentru urmatorii cativa zeci de ani, tot locuitorii de la sate art trebui sa produca alimente si sa sustina piata. Daca nici taranii nu vor avea ce manca pentru ei, atunci acela nu mai e taran ( orasean in nici un caz nu este ! ), e un mare puturos.

Pana la Sarbatorile Pascale mai sunt cam doua luni de zile, dar, deja, in supermarketuri si hipermarketuri au aparut la vanzare tot felul de figurine alimentare cu iepurasi si iepuroaice pentru Paste.
Ce nu inteleg eu sunt doua lucruri, si anume:
- ce treaba are iepurasul cu Pastele sau, mai bine zis, ce treaba are iepurasul cu Invierea lui Iisus ? Simbolic discutand, am auzit de “miel Pascal”, de “iepuras Pascal” n-am auzit, inca.
- de ce-ar trebui sa-mi cumpar iepurasi de ciocolata cu doua luni inainte de Paste ?! Se vand atat de bine si ar fi cazul sa ma aprovizionez din timp ?!

Zilele acestea au inceput oarece discutii privind canonizarea poetului Mihai Eminescu. Totul a pornit de la o cerere a Ligii Scriitorilor din Romania adresata Patriarhiei Ortodoxe Romane.

“Mihai Eminescu a scris multe poezii cu tema religioasa si a introdus in literatura noastra limba literara, care si-a gasit salas si in Biserica Ortodoxa Romana. In intreaga opera a poetului descoperim fibra morala si religioasa a neamului nostru, iar poetul national a devenit simbolul spiritualitatii romanesti in sanul careia se afla ca stalp al romanismului Biserica Ortodoxa Romana“, se arata in scrisoare.

Nici noi nu putem sta nepasatori si, fiind in asentimentul Ligii Scriitorilor din Romania, ne alaturam acestui demers, aducand inca o dovada ca din paginile scrise de Eminescu “razbate spiritul national-ortodox“. Si, ce putea fi mai edificator decat poezia Spovedanie ?
Apreciem faptul ca ati avut rabdarea si totodata cuvenitul respect pentru poezie si autorul ei, dar, cred ca ar trebui sa lasam lucrurile asa cum sunt ele. Sa-i respectam pe scriitori pentru opera lor, iar pe sfinti sa-i lasam in grija lui Dumnezeu, caci stie el mai bine care sunt.